Oda

Oda-ti inchin eu tie

Demonul vietii mele,

Ce noaptea imi bantui visul

Cu praf de luna si stele.

Tu cel mai presus de toate,

Chair si decat Dumnezeu,

Ce nu ierti si nu cruti pe nimeni,

Si te crezi cel mai puternic Zeu.

Iubesti nemurirea si lumea,

Iubesti desfatarea si viata,

Apusa ta existenta

Se stinge cu dimineata.

Si noaptea te trezesti iar,

Pornesti pe a lumii hotare,

Joci, canti si iubesti,

Si noaptea o vrei tot mai mare.

Dar cand te intorci la tine

Acasa-n singuratate,

Mahnit ti-e sufletul doamne

Si rece ca o cetate.

Ai vrea sa traiesti iara.

Sa fi muritor in lume.

Dar, stii ca nu se mai poate,

ETERNITATE e al tau nume.

Viata vine si trece

Prin fata ochilor tai.

In neguri se ascunde lumea,

Si adesea cade in vai.

Oda iti inchin eu tie,

Demonul vietii mele,

Ce te visez adesea

Printre praf de luna si stele.