Demonul vietii mele,
Ce noaptea imi bantui visul
Cu praf de luna si stele.
Tu cel mai presus de toate,
Chair si decat Dumnezeu,
Ce nu ierti si nu cruti pe nimeni,
Si te crezi cel mai puternic Zeu.
Iubesti nemurirea si lumea,
Iubesti desfatarea si viata,
Apusa ta existenta
Se stinge cu dimineata.
Si noaptea te trezesti iar,
Pornesti pe a lumii hotare,
Joci, canti si iubesti,
Si noaptea o vrei tot mai mare.
Dar cand te intorci la tine
Acasa-n singuratate,
Mahnit ti-e sufletul doamne
Si rece ca o cetate.
Ai vrea sa traiesti iara.
Sa fi muritor in lume.
Dar, stii ca nu se mai poate,
ETERNITATE e al tau nume.
Viata vine si trece
Prin fata ochilor tai.
In neguri se ascunde lumea,
Si adesea cade in vai.
Oda iti inchin eu tie,
Demonul vietii mele,
Ce te visez adesea
Printre praf de luna si stele.
