luni, 30 noiembrie 2009

Copacul cel viu e albastru

Miros fraget se asterne azi in padure,
Copacii stau ascunsi dupa palcuri de ceata.
Razele soarelui sunt departe apuse,
Si incet peste tot o ceata se lasa.

Simti o raceala cum incet te apasa,
Aier umed, frunze moarte, goluri si neguri,
Departe se aude un clopot cum bate,
Si incet peste tot o ceata se lasa.

Simti cum frica incepe sa te apese,
Esti singur si departe de casa.
In gand ai privelisti cu zane apuse,
Si incet peste tot o ceata se lasa.

Umblii asa ... pierdut prin padure,
Cauti si nu stii ce cauti,
Alergi dupa ganduri ce iti pica in plasa,
Si incet peste tot o ceata se lasa.

Ai ajuns printre neguri si n-ai cale de intors,
Tu cavalere viteaz si vanjos,
Zaresti departe copacul plin de viata,
Si incet peste tot o ceata se lasa.

Copacul e viu, straluceste, e albastru !
Frunze de margaritar inalta ... e astru,
Departe se aude un cantec de soapte,
Si vantul, vantul, ceata o alunga departe ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu